marți, 31 ianuarie 2017

Mihai Eminescu, cel mai mare poet din istoria tarii noastre





S-a nascut in 15 ianuarie 1850, la Botosani.
Era al saptelea copil, din cei unsprezece ai familiei Eminovici. Tatal, Gheorghe Eminovici, provenea din razesii din satul Calinesti, judetul Suceava. Mama, Raluca, era fiica stolnicului Iurascu din Joldesti. In 1841, tatal primeste de la Mihail Sturza, domnitorul Moldovei, rangul de caminar. In 1849 cumpara jumatate din mosia Ipotesti, unde se naste Mihai.

Casa parinteasca avea livada si tei imensi. In copilarie, colinda padurile cu o carte in mana: "Fiind baiet, paduri cutreieram
Si ma culcam ades langa izvor"

Din clasa a III-a primara urmeaza scoala la Cernauti, unde il are ca profesor si pe Aron Pumnul, un mare patriot, pe care Eminescu l-a admirat in mod deosebit. In 1869 tatal sau il trimite la Viena, la Universitate, unde studiaza cursuri de filozofie, istorie, drept, economie politica, anatomie. Din perioada studentiei vieneze dateaza prietenia poetului cu ardeleanul Ioan Slavici, prietenie datorata preocuparilor literare comune si implicarii celor doi in activitatile desfasurate de societatile studentilor.

In primavara anului 1872, aflata la Viena pentru o perioada mai lunga de timp, Veronica Micle il cunoaste pe Eminescu in cercul studentilor romani. Societatea Junimea hotaraste acordarea unei subventii lui Mihai Eminescu pentru a-si continua studiile la Berlin. Sosit la Berlin din luna octombrie 1872, Eminescu se inscrie ca student la Universitatea din Berlin, Facultatea de Filozofie. Frecventeaza cursuri de filozofie, filozofia stiintei si de istoria antica. Urmeaza printe altele cursurile lui Duhring (Logica si principiile filozofiei), Zeller (Istoria filozofiei), Lepsius (Monumentele Egiptului).

In 1874, Eminescu este numit director al Bibliotecii Universitatii din Iasi; depune juramantul in aula Universitatii, in fata rectorului Stefan Micle. Participa la sedintele Junimii iesene, unde isi citeste creatiile literare. In 1875 Titu Maiorescu il numeste revizor scolar pe judetele Vaslui si Iasi.

Intra in gazetarie la "Curierul de Iasi" pe care-l numea "foaia vitelor de pripas". In octombrie 1877 este chemat la "Timpul" in Bucuresti. Munca in redactie este istovitoare. Activitatea literara a lui Eminescu se intinde pe mai mult de zece ani. Se stinge in zorii zilei de 15 iunie 1889. Este ingropat la cimitirul Bellu.

Eminescu nu este un "meteor iesit din neant ca un miracol fara nici o legatura cu trecutul. Eminescu este cel mai traditional poet, absorbind toate elementele, si cele mai marunte ale literaturii antecedente", spunea George Calinescu.
























AVAP

      Care sunt cele mai importante culori?


Culorile de baza

Culorile principale sunt rosu, galben si albastru. Amestecandu-le doua cate doua, vom obtine culorile secundare:

-         Rosu si galben: oranj;
-         Rosu si albastru: violet;
-         Albastru si galben: verde.

Spectrul culorilor este o modalitate de explicare a felului in care se compun culorile secundare. Astfel, se alatura trei cercuri astfel incat sa se atinga si sa se suprapuna partial intre ele. Apoi se coloreaza fiecare dintre ele cu pensula in culorile principale, iar acolo unde se vor suprapune vor rezulta culorile secundare.

Alta metoda de diferentiere a culorilor reci de cele calde este sa observam cum, trasand o linie pe spectru intre galben si verde, care sa il separe in doua, culorile reci raman intr-una dintre jumatati si cele calde in cealalta.

Culorile secundare se obtin daca amestecam doua principale in cantitati egale. Atunci cand punem mai mult dintr-una, obtinem alte nuante, derivate. De exemplu, daca in galben punem mai mult rosu vom obtine un oranj foarte intens, iar daca in rosu punem mai mult albastru obtinem mov.

Daca amestecam toate cele trei culori principale (in cantitati egale) obtinem o nuanta speciala de gri, care se numeste gri colorat.

Culorile de baza se pot obtine si ele din reasocieri ale celor derivate.

Non-culorile: alb si negru

Pe langa cele trei culori de baza exista si non-culorile, doua la numar: alb si negru. Ele sunt numite asa deoarece ele inchid si deschid orice culoare. Cu cat mai mult alb adaugam peste o culoare, cu atat mai mult se deschide nuanta acesteia, iar cu cat mai mult negru adaugam, cu atat se inchide culoarea.

Amestecand culorile principale cu alb si negru, putem obtine:

-         Rosu cu alb: roz;
-         Rosu cu negru: visiniu;
-         Galben cu negru: mustar;
-         Galben cu alb: crem;
-         Albastru cu alb: bleu;
-         Albastru cu negru: bleumarin.

Legenda curcubeului

Acronimul (prescurtarea pe initiale) culorilor curcubeului este ROGVAIV, insemnand: Rosu, Oranj, Galben, Verde, Albastru, Indigo, Violet. Legenda curcubeului spune ca odata, culorile lumii se certau care dintre ele este cea mai importanta, exemplificandu-si simbolistica. Dintre ele, cele ale curcubeului se sfadeau cel mai tare, iar de la atata galagie a inceput deodata sa ploua.
Ploaia a tunat catre culori sa faca liniste. Le-a spus ca toate sunt importante si ca ar trebui sa se apuce de maini, in semn de prietenie. Iar ele asa au facut si inca mai fac, de fiecare data cand ploua. Astfel, culorile curcubeului ne fac sa intelegem ca, atunci cand suntem uniti si ne apreciem unii pe altii, formam un curcubeu al culorilor prieteniei, care arata deosebit de frumos, din orice parte am privi.